vineri, 29 aprilie 2016

Cât de periculosă este vopseaua de ouă și cât timp poți să ții ouăle la frigider.





În trecut gospodinele pregăteau ouăle de Paște cu ceară și vopsea din plante, încondeindu-le cu semne ce reprezentau tradiția zonei.
Astăzi se pare că au uitat de metodele tradiționale, acestea lăsându-se fascinante de gama variată de coloranţi apăruţi în magazine și de ușurința procesului de creație.
Un aspect pe care foarte multe persoane nu îl iau în considerare îl reprezintă ingredientele folosite în fabricarea acestor vopsele.

Tradiţia spune că atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, când acestea l-au atins, s-au transformat în ouă roşii. O altă variantă spune că Sfânta Fecioară Maria, venind să-şi vadă Fiul răstignit, a adus câteva ouă într-un coş, care s-au însângerat stând sub cruce.

Ce conţin vopselele de ouă?
Ingredientele din care sunt obţinute vopselele de pe piaţă nu pot fi considerate cele mai sănătoase. Tartrazina sau E 102 este un colorant ce poate fi găsit în majoritatea acestor produse. Acest colorant poate cauza, mai ales persoanelor alergice la aspirină şi la fructele de pădure, anxietate, migrene, depresie clinică, tulburări de vedere, stări de slăbiciune, tulburări de somn.
Un alt ingredient întâlnit în componenţa acestor vopsele este benzoatul de sodiu sau E 211. Acesta este o substanţă des folosită şi în alte produse alimentare deşi considerat cancerigen şi interzis în SUA. E 211 poate chiar să distrugă în totalitate ADN-ul din mitocondrii, ceea ce conduce la îmbătrânirea precoce a celulelor, la apariţia bolii Parkinson şi a unei serii de alte afecţiuni neurologice. Tot benzoatul de sodiu este incriminat pentru hiperactivitatea şi deficitul de atenţie la copii. Metabisulfitul de sodiu sau E 223 este un important factor alergen, poate induce sindromul hiperactivităţii şi atenţiei deficitare, iar în contact cu apa degajă dioxid de sulf (SO2), un gaz urât mirositor care poate induce tulburări respiratorii.
Pentru a se obţine culoare roşie a ouălor producătorii folosesc ca şi ingredient azorubina. Aceasta mai poate fi găsită pe ambalajele alimentelor şi sub denumirea de carmoizină, azorubină S, roşu alimentar 3 şi E122. Ca şi ceilalţi coloranţi alimentari obţinuţi prin sinteză din produse petroliere şi azorubina produce reacţii alergice persoanelor ce sunt sensibile la aspirină şi agravează astmul. Alte reacţii adverse pot fi erupţii cutanate, edem, cancer al vezicii urinare. Alimentele ce conţin azorubină nu sunt recomandate copiilor pentru că aceasta produce sindromul hiperactivităţii şi lipsei de concentrare.
Nu este indicat să le păstrăm mai mult de 5-7 zile, asta cu condiția să le țineți în frigider. Mai mult, copiilor și femeilor însărcinate sau care alăptează li se recomandă consumul oualor  fierte doar în primele 2-3 zile.


Echipa ORINRO vă recomandă reșeta tradițională, iar dacă vi se pare un procedeu complicat, încercați coloranții naturali: cojile de ceapă, morcovii, varza roșie sau sfecla roșie.
Vă dorim un paște fericit alături de familie!

joi, 28 aprilie 2016

ORINRO: Remediul pentru osteoporoză



Osteoporoza este o stare frecventă, când oasele slăbesc, astfel se rup ușor. Aceasta este urmarea unei pierderi exagerate de minerale și fibre osoase. Afecțiunea este legată de îmbătrânire. Deseori nu se manifestă în niciun fel și se depistează abia la prima fractura.

Fracturile osteoporotice sunt cele mai frecvente: 

  • la încheietura mâinii - este tipică fractura prin căderea pe mâna încordată, care provoacă și deformare pe lângă durere în partea inferioară a antebrațului.
  • la vertebrele coloanei vertebrale deseori se întâmplă în timpul mutatului de mobilier, este însoțită de durere ascuțită și hipersensibilitate, prăbușirea mai multor vertebre este cauza scăderii în înălțime și a cifozei, fiind spatele îndoit permanent. 
  • la bazin -de obicei acestea se produc ca urmare a căzăturilor, după care deseori durerea face imposibil mersul. 

Cauze

Osul este format din sistemul fibrelor osoase întărite de sărurile de calciu ( minerale).
Este învăluit de două categorii de celule:
  • osteblastele, care  compun matricea nouă 
  • osteoclastele, care îndepărtează matricea calcificată în procesul de degradare ( resorbția)
Densitatea maximă a oaselor la oameni este la vârsta de aproximativ 20 ani, bărbații având de la natură oasele mai dense. Degradarea țesutului osos începe să predomine în defavoarea formării țesutului ( egal la ambele sexe) în apropierea vârstei de 30 de ani - densitatea oaselor scade treptat.

Insuficiența estrogenului

În cazul osteoporozei se ajunge la pierderea excesivă a masei osoase. Un risc mai mare este în cazul femeilor, pentru că oasele lor sunt slăbite. La femeile tinere, estrognul, care este produs de ovare, în condiții normale protejează oasele împotriva resorbției excesive, iar când nivelul estrogenului la menopauză scade, resorbția crește brusc. În primii ani după menopauză scade masa osoasă cu până la 5% anual. 

Factorii de risc

  • menopauza prematură (înainte de vârsta de 45 ani), care apare natural sau după histerectomie, ceea ce expune femeile la insuficiența de estrogen cu câțiva ani mai mult
  • fragilitatea oaselor în trecut (fracturi anterioare)
  • imobilitatea pe termen lung
  • fumatul
  • alcoolismul
  • factorii genetici care duc la regenerarea redusă a țesutului osos
  • probleme de sănătate, de exemplu anorexia mentală, artrita reumatoidă, la bărbații mai tineri- insuficiența testosteronului, activitatea crescută a glandei tiroide sau a celei paratiroide 
  • o utilizare îndelungată a steroizilor pentru tratarea afecțiunilor precum astmul, eventual după transplantul de organe

Apariția fracturilor

În Marea Britanie se înregistrează aproximativ 50 mii de fracturi ale încheieturii mâinii, 50 mii de fracturi ale osului coxal, și peste 40 mii de fracturi de vertebre, anual. Fracturile osului coxal prezintă cel puțin 20% din afecțiuni, care necesită spitalizare în clinicile de ortopedie.

Diagnosticarea

În condiții ideale osteoporoza ar trebui diagnosticată înainte de a se ajunge la fractură, pentru că tratamentul eficient scade riscul simptomelor afecțiunilor la jumătate. Diganosticarea depinde de investigarea densității sângelui, ceea ce este un indicator de bază pentru riscul fracturilor.

Metode de diagnosticare

Între acestea se regăsesc:
  • absorbțiometria prin radiografie duală
  • tomografia computerizată calificată
  • ultrasunete
Radiografia nu este suficient de sensibilă pentru depistarea osteoporozei, până când nu se înregistrează scăderi ale masei osoase.
Este obligatorie deosebirea osteoporozei de alte afecțiuni, care slăbesc oasele, cum ar fi mielomul multiplu de exemplu, metastaze secundare osoase, cancerul la sân, afecțiuni ale plămânilor, rinichilor și glandei tiroide, precum și fragilitate congenitală a oaselor.  


Prognoza

Fracturile osteoporotice sunt de obicei dureroase, duc la invaliditate sau chiar la deces. Cine a suferit deja o fractură osteoporotică, acela prezintă risc crescut pentru alte fracturi.

După fracturarea osului coxal:
  • 20 % din persoane decedează până într-un an
  • 50 % nu se pot deplasa fără ajutor
  • 25 % necesită îngrijire de specialitate

Prevenirea

Din punct de vedere al prevenrii și tratării osteoporozei sunt importante măsurile legate de stilul de viață.
Printre ele se regăsesc:
  • activitatea fizică regulată ( alergare, tenis, aerobic)
  • aport adecvat de calciu și vitamina D
  • principiul de a nu fuma
  • alcool doar în cantități foarte mici
  • împiedicarea apariției osteoporozei prin mișcare regulată. Activitatea fizică ajută la menținerea procesului de remodeloare al țesutului osos

vineri, 8 aprilie 2016

Animalele de companie știu să ne descopere problemele de sănătate



G
Bioenergeticienii de exemplu, alocă o mare atenție părții corpului unde se cuibărește pisica. Dacă se culcă pe umărul drept, înseamnă că acea persoană are probleme cu inima. Dacă se culcă pe umărul stâng, înseamnă tensiune mare și predispoziție la dureri de cap frecvente. Dacă se culcă pe spate, înseamnă probleme cu rinichii, iar dacă se culcă pe picioare înseamnă tensiune mică și răceli frecvente. Statisticile spun că cei care au pisici, au nevoie de medic de cinci ori mai puțin. Dacă au o relație apropiată cu pisica, pisica poate depista locul bolnav, să se cuibărească acolo, locul acela se încălzește și durerea cedează. Sunt cazuri când pisica face ”tratamentul” astfel și câteva ore la rând. Se spune că stăpânii de pisici trăiesc mai mult, și au proprietățile sângelui mai bune. Cu privire la durata de viață există chiar și un studiu științific, în care s-a demonstrat că cei care au avut o pisică în casă toată viața, au trăit cu 10,3 ani mai mult față de cei care nu avut niciodată pisică.  
De exemplu pisicile au abilitatea și de a reduce stresul și oboseala stăpânului, de a normaliza pulsul. Încep să se lipească, să toarcă, și există multe exemple, când au salvat astfel multe persoane de la infarct. Se spune că un om care a suferit deja un infarct, imediat după ce începe să mângâie pisica, i se stabilizează tensiunea. In aceste cazuri, au fost mai eficiente pisicile cu păr mare. Pisicile cu păr scurt sau fără păr, sunt mai eficiente în cazul problemelor cu tractul digestiv și sistemul urogenital. Se spune că atunci când pisica toarce, se emit unde cu o frecvență undeva între 4-16 Hz, și are efect pentru întărirea imunității. De asemenea accelerează vindecarea rănilor și întărește oasele. În ceea ce privește culoarea- pisicile negre nu aduc ghinion. Dimpotrivă, absorb de două ori mai multă energie negativă față de alte pisici. Cele roșcate sunt sursă de energie pozitivă, iar cele maro ajută la regenerarea energiei.   
Nu demult am avut o discuție cu o cunoștință despre faptul că medicina încet încet se transferă din ambulator la domiciliu. Există aparatură medicală pentru uz la domiciliu, care ajută oamenii în cazul diferitelor probleme de sănătate, și de asemenea ajută la prevenirea acestora. Diabetul, tensiunea mare, colesterolul, articulațiile, prostata, reumatismul.... În mare măsură în aceste cazuri oamenii își pot ameliora starea de sănătate cu ajutorul unor astfel de echipamente, și pot face acest lucru singuri, acasă - ca metode adjuvante și de prevenție. Am mai scris despre aceste metode (Biotorus, Ulticare, Bioquant...) și pe blogul nostru. Se pare că în categoria ajutoarelor, care îmbunătățesc starea de sănătate acasă, putem include și animăluțele de companie. Toate acestea fără medicamente, și în confortul de acasă.