joi, 13 octombrie 2016

ORINRO: ”Boala… ca punct de cotitură în viața noastră ”


     Dan Mircea Fărcaș a absolvit Facultatea de Medicină Generală din Târgu Mureș în 1992. În 1998 a devenit medic specialist Cardiolog, ulterior, medic primar. Este lector la Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș.  A scris câteva cărți de specialitate și a ”îmbrățișat” cum spune Dr. Fărcaș, cercetarea științifică.
”Cartea  ”Virtuți adormite” este  de fapt un ghid de suprevețuire, cum îmi place să îi spun. Mai exect este ghidul suprevețuirii mele.” , spune Dr. Dan Mircea Fărcaș.
”De multă vreme doream să descriu, sau mai corect să aștern pe hârtie  călătoria mea de peste un sfert de veac îmreună cu domnul Parkinson. Îmi doream ca ,,vocea creierului meu”, biciuit ani la rândul cu medicamente, să se facă auzită.”


Boala… ca punct de cotitură în viața noastră 


     ,,În carte Puterea vindecatoare a bolii, Thorwald Dethlefsen și Ruediger Dahlke, încercând să răspundă la întrebările: ”De ce se îmbolnăvește lumea?”, ”De ce mi s-a întâmplat tocmai mie acest lucru, tocmai în această perioadă a vieții mele?”, ”Ce mă constrânge și ce mă împiedică să fac această boală?”, adirmă că: ”Boala nu este o pedeapsă sau un semn de slăbiciune, ci un proces natural născut din necesitatea organismului de a corecta un dezechilibru prin intermediul formei fizice” și că ”Boala poate fi privită ca o criză în viața omului”, cuvântul ”criză” provenind dn grecescul krisis, care înseamnă decizie sau punct de cotitură. Boala este o stare care indică faptul că omul nu mai este în ordine, respectiv în armonie în conștiința sa” afirma cunoscutul terapeut Valeriu Popa. Bola poate fi văzută ca o situație normală, dar nedrită; aceasta fiind cea mai optimistă interpretare, deoarece determină mobilizarea noastră. Boala ne semnalează necesitatea unei schimbări în viața noastră.

    Din păcate, în majoritatea cazurilor vedem boala ca pe un dușman, ca pe o pedeapsă meritată sau nemeritată, ca pe o pierdere iremidiabilă, interpretarea bolilor fiind dependentă de percepția bolnavului. Aceeași autori (vezi mai jos) afirmă: ”Această pierdere a echilibrului  interior se manifestă  în corp ca un simptom. Deci simptomul este semnal și purtător de informație, căci el întrerupe, prin apariția sa, decurgerea până acum a vieții noastre, obligându-ne să-i dăm atenție. Simtomul  ne semnalează faptul că noi suntem bolnavi ca oamenii” și ne informează despre faptul că ceva ne lipsește. Prin intermediul unui organ sau al unei regiuni a corpului, subconștientul nostru încearcă să ne aducă la cunoștință o durere, o tensiune, o lipsă, într-un cuvânt - o problemă nerezolvată. Dacă știm să descifrăm mesajul ascuns al bolii, avem toate șansele să ne eliberăm de ea.
    ”Dacă un om a înțeles diferența dinte boală și simtom, atitudinea sa fundamentală și raportul său cu boala se modifică rapid. El nu mai consideră simtomul ca fiind cel mai mare dușman al său, a cărui combatere și nimicire să fie țelul său cel mai înalt, ci descoperă în simtom un partener care îl poate ajuta să găsească ceea ce îi lipsește și să învingă, în felul acesta, boala propriu-zisă. (…) Boala are un singur țel: acela de a ne face să devenim sănătoși. Vindecarea constă exclusiv în transmutarea bolii, și niciodată în învingerea simtomului”, pentru că vindecarea presupune ca omul să devină sănătos, adică întreg, desăvârșit. Întenția noastră nu este de a combate boala, ci de a o folosi. Însă, pentru a putea face aceasta, trebuie să mai înțelegem câte ceva.
    Omul sănătos, căruia nu îi lipsește nimic, există doar în cărțile de anatomie. în stare vie, nu se cunoaște un astfel de exemplar. Pot exista oameni care să nu dezvolte decenii de-a rândul simtome, dar aceasta nu modifică faptul că și ei se pot îmbolnăvi și că sunt muritori. Boala face parte din sănătate, așa cum moartea face parte din viață. Boala este punctul de răscruce în care nesănătatea poate fi transformată în sănătate. Pentru ca acest lucru să se întâmple, omul trebuie să renunțe la luptă și,în locul ei, să învețe să asculte și să vadă ce anume are boala să-i spună.  Pacientul trebuie să asculte în sine, să își asculte vocea interioară și să intre în comunicarea cu simtomele ale dacă vrea să afle mesajul. Vindecarea este întotdeauna legată de o modificare a stării de conștiință și de maturizare.

    Reverend la întrebarea: ”De ce mi s-a întâmplat tocmai mie acest lucru?”, răspunsul cel mai corect sunt tot niște întrbări. De ce nu?! Ce avem noi în plus față de semenii noștri pentru a fi scutiți de boală? Ce am făcut sau ce nu am făcut ca să putem trece printr-o asemenea experență? Aflarea răspunsului la întrebările acestea va marca începutul sfârșitului bolii.”

Susa:Virtuți adormite, Dr.Dan Mircea Fărcaș, University Press Targu Mureș 2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu